Cand vad cel rau , cum crunt loveste
Fapturile ce le-ai creat,
Cat ura lui se inteteste
Zdrobind putinul cea ramas.
Atata chin si suferinta...
Sunt zeci de lacrimi pe obraz
Copiii plang in umilinta
Caci mare e al lor necaz!
Corturi multe, destramate,
Auzi mereu si se inmultesc
Ce tragedii adevarate,
La orice pas azi intalnesc.
Bolnavii, numara minutul
Cand chinul lor se inteteste.
Doar strigatul din suflet, plansul
Pe clipa parca-i linisteste.
Suflet negru, suflet alb,
Suferinta fara glas.
Si strabate-al 'nost catarg
Timpul cat ne-a mai ramas.
Doamne, e un tablou sinistru !
Suferinta - peste tot!
Nu mai vezi cerul albastru
Ci inchis si negru tot.
Dar o, nu, Tu, esti si astazi
Deasupra a toate - Domn !
Tu ai sfarmat al noptii lacat
Ca sa il salvezi pe om.
Si Te-ai dat intreg pe Tine
Pentru scumpa Ta faptura
Biruind raul prin bine
Iar mila, cruda ura.
Pentru cine Te primeste
Ca Domn si Mantuitor,
Suferinta-i cu dulceata
Caci Tu-i esti Ocrotitor.
Tu, esti totul pentru omul
Care voia-Ti , o alege
Caci pe drumu-ngust cu Domnul
Viata vesnica culege!
Tg. Mures
08. 11. 2008
|
