Zbor de rândunică - bucurie de viață! Zbor vesel peste o lume care a pierdut măsura naturalului, care a renunțat la pagina sufletului... Și codița mărului nu se mai învârte, și gustul copilăriei nu se mai simte... Parcă distanța de la cer la pământ îngheață într-o pojghiță de lacrimi de îngeri!
Doar săracii îl mai votează pe Dumnezeu, și-au rămas puțini... Ochii lor sunt ploaia care se strânge în cercuri de suflet, ochii lor plâng mereu... Și timpul săracului tremură într-o parte de lume, atât de mică și atât de lipită de scoarța pământului!
Da! Și eu îl votez pe Dumnezeu, și ochii mei sunt prea verzi și prea uzi, și timpul meu, subțire, tremură într-o rugăciune, care se scrie pentru secunda întoarcerii, pentru simpla iubire din ceasul vieții!
Și plouă...
20 mai 2007, 08:50
Din volumul “Doimea materiei”,
Ed. Carminis, Pitești, 2007
|
